Sibiul a fost intemeiat in secolul XII de colonistii sasi veniti din vestul Germaniei, din zona confluentei fluviului Rin cu Mosela. Sasii s-au stabilit aici pe locul unei asezari mai vechi, a slavilor se pare, cetatea Sibiului devenind cea mai importanta cetate germana din Transilvania.
Pe vremea romanilor, Sibiul avea denumirea de Cibinium (sau Cibiniensis), după numele râului pe care este așezat.
Sub acest nume era cunoscuta asezarea in 1191 cand Papa Celestin III, intr-o diploma pontificala foarte importanta pentru sasii transilvaneni, garanta autonomia „bisericii teutonilor din Transilvania” prin acordarea statutului de „prepozitura libera” cu sediul la Sibiu, o forma de organizare bisericeasca ce depindea direct de Roma.
Sasii au numit localitatea Hermannstadt. Un colonist sas, un anume Hermann din Nurnmberg, priceput tabacar si curelar, este considerat a fi la originea numelui german al orașului. Sub aceasta denumire este pentru prima data atestat documentar la 1366. Aflat pe drumul care lega Occidentul de Balcani si Constantinopol, la acea vreme Sibiul era deja un oras comercial important, in care erau prezente 19 bresle de mestesugari, un numar foarte mare pentru acele timpuri.
Sibiul a devenit capitala Transilvaniei in 1692, după preluarea acesteia de către habsburgi consimțită prin Tratatul de la Blaj. A rămas capitală până în 1791.
La Sibiu si-a avut sediu, intre 1777-1787, Guvernatorul Transilvaniei - Baronul Samuel von Brukenthal. Nascut intr-o familie de tarani sasi din apropierea cetatii, guvernatorul Brukenthal avea sa se confrunte cu Rascoala lui Horea, Closca si Crisan. A ridicat palatul superb ce-i poarta numele si a adunat celebra colectie de arta.
In 1864, sub pastorirea lui Andrei Saguna si cu sprijinul imparatului Franz Iosef al Austriei, la Sibiu a fost infiintata Mitropolia Ortodoxa a Ardealului. Saguna fost primul mitropolit ortodox român din Transilvania, până atunci ortodocsii români din Ardeal tinand de patriarhul sârb.
In 1918 si 1919, imediat dupa Marea Unire, la Sibiu si-a desfasurat activitatea Consiliul Dirigent al Transilvaniei.
Arhitectul italian Morando Visconti, care a realizat primele harti ale orasului, a consemnat denumirile de Orasul de Sus si Orasul de Jos si a realizat planul cetatii Sibiului in anul 1699. Zidurile si turnurile de aparare care incercuiau cetatea pe toate laturile au fost extinse, astfel incat in secolul al XVIII-lea cetatea avea 39 de turnuri. Opt dintre acestea si majoritatea portilor orasului au fost daramate la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.
Fortificatiile Cetatii Sibiului s-au dezvoltat treptat, o largire impusa pe de-o parte de dezvoltarea comerciala a orasului, pe de alta parte tinand cont de amenintarile la adresa cetatii. Astfel, de-a lungul secolelor s-au construit patru centuri fortificate care pot fi observate astazi, câteva dintre acestea fiind bine conservate. Zidurile de aparare aveau o lungime de opt kilometri, din care s-au conservat aproape doi kilometri.
Constructia primei incinte fortificate a inceput in 1191 si s-a finalizat in 1124. Aceasta incinta este in jurul Pietei Huet si adaposteste biserica parohiala evanghelica Sfanta Maria, constructie gotica care a inlocuit o veche biserica romanica. Singurul turn de aparare care s-a pastrat din prima centura de fortificatie este Turnul Scarilor (Piata Huet nr. 3), la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind demolat Turnul Preotilor. Zidurile primei incinte fortificate au forma pentagonala si au fost construite initial din lemn si pamant, in prezent fiind din piatra.
Incinta a doua de fortificatii a fost construita intre anii 1224-1241 prin extindere catre est si cuprinde Turnul de aparare (inglobat intr-o casa Piata Mica nr. 23), Turnul Scarii Aurarilor (Piata Mica nr.24) si Turnul Sfatului, un cunoscut simbol al Sibiului. Aceasta incinta circulara inglobeaza Piata Mica de azi si piata comerciala.
Primele doua incinte fortificate au fost nucleul Orasului de Sus.
A treia incinta s-a ridicat intre anii 1357-1366, zidurile Orasului de Sus fiind mult extinse la sud pentru a raspunde nevoii de aparare a cetatii de atacurile care veneau atunci in special din zona de sud-est. Aceasta a treia centura fortificata cuprinde Turnul de Poarta, si, pe latura de sud-est (strada Cetatii) - Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor si Turnul Dulgherilor, trei turnuri bine conservate. A trei incinta cuprindea si Turnul Barbierilor (langa Poarta Sarii, la est de Manastirea Ursulinelor). Intrarea in cetate se realiza prin Poarta Sarii, Poarta Cisnadiei si Poarta Turnului. Incinta a treia duce spre Orasul de Jos printr-o poarta care dateaza din secolul al XIV-lea, care s-a pastrat pana azi. Fortificatiile celei de-a treia incinte au rezistat atacurilor turcilor intre 1432-1442.
Latura de sud-est a celei de-a treia incinte (strada Cetatii si bulevardul Coposu) a fost intarita la mijlocul secolului XVI cu zid exterior de aparare, Turnul Gros si Bastionul Haller (obiective aflate pe bulevardul Coposu).
Incinta a patra de fortificatii a fost ridicata in secolul al XV-lea in scopul apararii Orasului de Jos, la nord de Cetatea Sibiului. Incinta avea doua turnuri: Turnul Pulberariei (in care se depozita praful de pusca) si Turnul Pielarilor.
Turnul Scarilor si Casa Calfelor
Piata Mare si Piata Mica din Sibiu
Guvernatorul Samuel von Brukenthal, muzeul din Sibiu si rascoala lui Horea
